Sa (ne) plangem

Cred ca oamenii au cam pierdut notiunea lacrimilor. Se gandesc ca exprima tristete, si le permit sa curga doar in cazuri extreme de suferinta indolenta sau dureri catastrofale. Lacrimile sunt bune. Curata ochii.

Mai e si cazul lacrimilor "de fericire". Atunci cand te complesesc emotiile si simti ca, daca nu le versi prin ochi, atunci ele iti vor curge din inima. In cele mai multe cazuri, exprima fericire.

A fi fericit este o arta. Ai nevoie de multa inteligenta si constiinta. De fapt, cred ca trebuie sa fii un geniu sa poti fi fericit. Toti prostii sunt nefericiti si se plang. In fond, e cel mai simplu lucru.

Eu sunt de parere ca lacrimile n-au nicio tangeta cu suferinta, sau fericirea. Ele arata doar faptul ca esti in stare sa traiesti o stare de asa intensitate, incat dai pe dinafara. Asa ca bucura-te de ele, puteai sa nu simti nimic. Logica e extrem de simpla. Ar trebui sa invatam sa redefinim anumiti termeni. Ar trebui sa ne reinventam frumusetea de a boci.

Muzica

Primii muzicieni nu se gandeau cu adevarat sa faca muzica, sa cante. Ei incercau sa transmita linistea si profunzimea pe care o simteau atunci cand se aflau in mijlocul naturii, in plina atmosfera de calm si frumusete. Muzica se apropie cel mai mult de meditatie, fiind, in fond, doar un joc firesc intre liniste si sunete.

Ultimii muzicieni isi transmit doar frustrarile si galagiile. Pana si trenul are un anumit ritm. Sau gastele.

Foloseste muzica pentru a-ti transmite linistea. Ridica sunetul pe cele mai inalte culmi, apoi coboara-l brusc, ca sa-i simti importanta.

Vorbeste, scrie, mananca si iubeste ca si cum ai face muzica!